În fiecare an, milioane de tone de alimente ajung la gunoi înainte să fie consumate — produse nevândute, stocuri greșit gestionate, mâncare pregătită și aruncată. Risipa alimentară nu înseamnă doar pierderi economice pentru operatori, ci și un impact real asupra mediului și asupra unor comunități care duc lipsă de hrană. În acest context, România a reglementat prin Legea nr. 217/2016 privind diminuarea risipei alimentare, cu modificările și completările ulterioare, obligații concrete pentru operatorii din sectorul agroalimentar — inclusiv o raportare anuală despre măsurile luate pentru reducerea acestei risipe.
Cine are obligații conform acestei legi?
Dacă activezi în sectorul alimentar, legea ți se adresează. Obligațiile se aplică tuturor operatorilor economici din sectorul agroalimentar — adică oricărei persoane fizice sau juridice implicate în producția, procesarea sau distribuția alimentelor. Vorbim despre producători agricoli, procesatori, distribuitori, supermarketuri, restaurante, hoteluri, cafenele sau servicii de catering. Nu contează dimensiunea afacerii — dacă lucrezi cu alimente, ești vizat.
O mențiune specială pentru cei din industria ospitalității: legea îi obligă să permită clienților să ia acasă, gratuit și în condiții corespunzătoare de ambalare, mâncarea neconsumată la finalul mesei — și să menționeze această opțiune în mod clar și vizibil în meniu. Nu este o recomandare — este o obligație legală, adesea trecută cu vederea.
Ce măsuri trebuie să iei înainte să arunci?
Legea nu îți cere doar să raportezi — îți cere mai întâi să acționezi. Înainte de a elimina orice aliment ca deșeu, ești obligat să implementezi cel puțin două măsuri din ierarhia prevăzută de lege, în ordinea de prioritate stabilită. Această ierarhie nu este întâmplătoare — ea reflectă ordinea în care alimentele ar trebui valorificate, de la soluția cu cel mai mare impact până la ultima variantă acceptabilă.
1. Gestionarea corectă a stocurilor și comenzilor
Prima și cea mai importantă măsură este prevenția. Un stoc bine gestionat înseamnă comenzi calibrate pe cererea reală, rotația corectă a produselor pe raft sau în depozit și monitorizarea termenelor de valabilitate înainte ca acestea să devină o problemă. Practic, înseamnă să știi în orice moment ce ai, cât ai și cât mai ai timp să valorifici. Un sistem simplu de evidență a stocurilor — chiar și într-un fișier Excel — poate face diferența dintre un produs valorificat și unul aruncat.
2. Vânzarea cu preț redus a produselor aproape de expirare
Produsele cu termen de valabilitate scurt nu trebuie să ajungă automat la gunoi. Reducerea prețului este o soluție legală, simplă și eficientă — atât pentru operator, care recuperează o parte din cost, cât și pentru consumator, care beneficiază de un preț mai bun. Concret, poate fi vorba despre o reducere aplicată cu 2-3 zile înainte de expirare, o zonă dedicată pe raft pentru produse cu discount sau o politică clară de marcare a acestora.
3. Donarea către operatori receptori autorizați
Alimentele care nu mai pot fi vândute, dar sunt încă bune pentru consum, pot fi donate către ONG-uri sau bănci de alimente înregistrate ca operatori receptori. Aceasta este una dintre cele mai valoroase măsuri din perspectiva impactului social — mâncarea ajunge la oameni care au nevoie de ea, în loc să fie aruncată. Important de știut: donarea se face în baza unui contract-cadru cu operatorul receptor, iar lista celor autorizați este disponibilă pe platforma națională. Legea prevede și facilități fiscale pentru operatorii care donează alimente, reglementate prin Codul fiscal.
4. Utilizarea în hrana animalelor
Produsele alimentare care nu mai sunt potrivite pentru consumul uman, dar sunt încă în termenul de valabilitate, pot fi direcționate către hrana animalelor, cu respectarea legislației sanitare veterinare în vigoare. Aceasta este o alternativă practică mai ales pentru operatorii care lucrează cu volume mari de produse perisabile.
5. Direcționarea produselor de origine animală către adăposturi de animale
Produsele de origine animală devenite improprii consumului uman pot fi direcționate către utilizatori înregistrați pentru hrana animalelor din adăposturi, în conformitate cu reglementările europene aplicabile. Această măsură se aplică într-un context mai specific, dar rămâne o opțiune legală înainte de eliminarea ca deșeu.
6. Compostarea sau transformarea în biogaz
Ultima opțiune acceptabilă înainte de neutralizarea ca deșeu este valorificarea prin compostare sau transformare în biogaz. Deși nu recuperează valoarea alimentară a produsului, această măsură permite cel puțin valorificarea lui ca resursă — fie ca îngrășământ natural, fie ca sursă de energie. Este o soluție potrivită mai ales pentru operatorii cu volume mari de deșeuri organice.
De reținut: legea interzice explicit declararea deliberată ca improprii a produselor nevândute dar încă bune pentru consum. Cu alte cuvinte, nu poți ocoli obligația de a valorifica un produs declarându-l pur și simplu necorespunzător fără un temei real.
Ce conține raportul anual și unde se depune?
Operatorii economici sunt obligați să întocmească în fiecare an un raport care să cuprindă planurile de diminuare a risipei alimentare, acțiunile întreprinse și rezultatele obținute. Raportul nu este un document liber — există două modele standardizate, aprobate prin HG nr. 955/2024, cu modificările și completările ulterioare: unul pentru operatorii receptori, adică cei care primesc donații, și unul pentru operatorii donatori.
Raportul se încarcă pe Platforma Națională pentru Prevenirea și Reducerea Risipei Alimentare și se publică totodată pe website-ul propriu al operatorului, dacă acesta există. Termenul limită este 31 martie al fiecărui an, pentru activitatea din anul precedent.
Dacă donezi alimente, legea impune și încheierea unui contract-cadru cu operatorii receptori autorizați — lista acestora este disponibilă pe platformă.
Ce sancțiuni riscă cine nu respectă legea?
Legea prevede două tipuri de amenzi, pentru situații diferite.
Prima vizează nerespectarea regulilor privind transferul gratuit de alimente și se sancționează cu o amendă între 10.000 și 20.000 de lei. Aceasta se aplică tuturor operatorilor, indiferent de dimensiune.
A doua privește neraportarea sau raportarea neconformă și poate ajunge la 10.000–40.000 de lei. Există însă un detaliu esențial: această amendă devine aplicabilă abia după 6 luni de la data la care platforma națională devine funcțională. Ministerul Agriculturii are obligația legală să pună platforma în funcțiune până la 30 iunie 2025 — ceea ce înseamnă că, în cel mai devreme scenariu posibil, sancțiunile pentru neraportare nu pot fi aplicate înainte de 31 decembrie 2025. Constatarea și aplicarea amenzilor revin reprezentanților Ministerului Agriculturii și ANSVSA.
Există și o excepție importantă — și puțini o știu
Microîntreprinderile și întreprinderile mici sunt exceptate de la sancțiunea pentru neraportare. Concret, dacă ai mai puțin de 50 de angajați, nu riști amenda pentru nedepunerea raportului anual. Conform Legii nr. 346/2004, cu modificările și completările ulterioare, microîntreprinderile au până la 9 angajați, iar întreprinderile mici între 10 și 49.
Este important de înțeles că excepția privește doar sancțiunea — nu și obligația în sine, care rămâne valabilă pentru toți. De asemenea, excepția nu se extinde și asupra amenzii pentru nerespectarea regulilor de transfer gratuit de alimente — aceea se aplică tuturor, indiferent de dimensiunea companiei.
Risipa alimentară nu este doar o problemă de mediu sau de statistici — este ceva ce se întâmplă zilnic, în fiecare depozit, bucătărie sau raft de magazin. Legea nr. 217/2016, cu modificările și completările ulterioare, stabilește un cadru legal prin care România urmărește atingerea obiectivului european de reducere cu 50% a risipei alimentare până în 2030. Dacă ești deja atent la stocuri, dacă vinzi cu reducere produsele aproape de expirare sau dacă donezi surplusul, ești pe drumul cel bun — legea îți cere să documentezi și să raportezi ceea ce faci deja.