Sistemul de Garanție-Returnare (SGR) funcționează în România din 30 noiembrie 2023 și presupune obligații diferite pentru operatorii economici implicați în circuitul băuturilor ambalate în ambalaje SGR. Producătorii și importatorii au responsabilități legate în principal de introducerea pe piață și raportarea ambalajelor, în timp ce comercianții și operatorii HoReCa au obligații legate de comercializare, gestionarea garanției și, în anumite situații, colectarea ambalajelor returnate.
Pentru a înțelege corect ce are de făcut fiecare companie, este importantă diferențierea rolului pe care aceasta îl are în cadrul sistemului. Aceeași firmă poate avea chiar mai multe roluri, în funcție de activitatea desfășurată.
Producătorul și importatorul în cadrul SGR
În cadrul SGR, în categoria producătorilor și importatorilor intră operatorii economici care produc și introduc pe piața din România produse SGR, dar și cei care importă sau achiziționează intracomunitar astfel de produse și le introduc pe piața națională.
Sistemul se aplică băuturilor comercializate în ambalaje primare nereutilizabile din plastic, sticlă sau metal, cu volume cuprinse între 0,1 și 3 litri inclusiv, pentru categoriile de băuturi prevăzute de legislația SGR.
Prin urmare, o companie care importă, de exemplu, apă, bere, băuturi răcoritoare, vin sau alte băuturi care intră în sfera SGR și le introduce pe piața din România nu este doar un simplu comerciant din perspectiva SGR. Dacă firma este cea care introduce produsul pe piața națională, aceasta poate avea calitatea de producător/importator în cadrul sistemului.
Una dintre principalele obligații ale producătorului sau importatorului este înregistrarea produselor și a ambalajelor SGR în sistemul RetuRO. Produsele trebuie să fie identificate corespunzător, iar ambalajele trebuie să respecte cerințele privind marcarea și codul de bare SGR. RetuRO menține Registrul Ambalajelor, iar produsele noi sau modificările aduse produselor deja înregistrate trebuie gestionate în cadrul acestuia.
O altă obligație importantă este raportarea cantităților introduse pe piață. Producătorii și importatorii transmit către RetuRO informațiile privind ambalajele SGR introduse pe piața națională, raportarea realizându-se lunar. Conform informațiilor publicate de RetuRO, rapoartele aferente unei luni sunt transmise până în a 10-a zi a lunii următoare și includ numărul de ambalaje SGR introduse pe piață în luna precedentă și greutatea acestora.
Pe lângă raportare, producătorul/importatorul are și obligații financiare în cadrul sistemului. Pentru ambalajele SGR introduse pe piață se aplică garanția de 0,50 lei/ambalaj, iar producătorii suportă și tariful de administrare aferent funcționării sistemului. RetuRO definește tariful de administrare ca suma plătită administratorului SGR pentru fiecare unitate de ambalaj SGR introdusă pe piața națională.
Practic, pentru producător sau importator, SGR începe înainte ca produsul să ajungă efectiv la consumator. Produsul trebuie încadrat, înregistrat și marcat corespunzător, cantitățile introduse pe piață trebuie raportate, iar obligațiile financiare aferente trebuie gestionate în relația cu RetuRO.
Comerciantul și obligațiile față de SGR
Comerciantul are un rol diferit. Acesta este operatorul economic care comercializează către consumatorii sau utilizatorii finali produse în ambalaje SGR.
Pentru comerciant, una dintre obligațiile de bază este să comercializeze numai produse SGR provenite din circuitul autorizat și să se asigure că acestea sunt înregistrate și marcate corespunzător. RetuRO precizează, de asemenea, că valoarea garanției trebuie evidențiată distinct la raft și pe documentele fiscale aferente produselor în ambalaje SGR.
La vânzarea unei băuturi în ambalaj SGR, comerciantul încasează de la client garanția de 0,50 RON pentru fiecare ambalaj. Garanția nu reprezintă prețul produsului, ci o sumă care este restituită consumatorului atunci când ambalajul este returnat în sistem.
Comerciantul are și obligația de a asigura consumatorilor posibilitatea returnării ambalajelor SGR, prin punctul de returnare aferent activității sale sau prin modalitatea aplicabilă în funcție de tipul și dimensiunea structurii de vânzare.
În funcție de suprafața structurii de vânzare, punctul de returnare poate fi organizat în cadrul acesteia sau prin asociere cu alți comercianți ori printr-un parteneriat cu o unitate administrativ-teritorială (UAT) sau o asociație de dezvoltare intercomunitară (ADI). Pentru structurile de vânzare cu o suprafață mai mică de 200 mp, în cazul în care comerciantul optează pentru această variantă, punctul de returnare trebuie să se afle la cel mult 150 de metri în zonele urbane, respectiv 500 de metri în localitățile rurale.
Pentru structurile de vânzare cu o suprafață mai mare de 200 mp, obligația este de a organiza un punct de returnare propriu, în condițiile prevăzute de legislație.
La punctul de returnare trebuie acceptate ambalajele SGR conforme, indiferent de locul în care acestea au fost cumpărate. În momentul returnării, garanția de 0,50 RON aferentă ambalajului este restituită consumatorului. RetuRO precizează că punctul de colectare trebuie să fie accesibil și semnalizat și poate funcționa prin colectare manuală sau automată.
O componentă importantă, dar uneori trecută cu vederea, este evidența și raportarea.
Comercianții trebuie să păstreze evidența produselor comercializate în ambalaje SGR și a ambalajelor returnate de consumatori. În 2026, RetuRO indică următoarele tipuri de evidențe: evidența produselor comercializate și a garanțiilor aferente și evidența ambalajelor returnate și a garanțiilor plătite.
Așadar, în cazul comerciantului, obligația nu se limitează la încasarea garanției la vânzare. Există un întreg circuit care presupune evidență, colectare, returnarea garanției și transmiterea informațiilor către administratorul SGR.
HoReCa – reguli speciale în cadrul SGR
Operatorii HoReCa fac parte din categoria comercianților în sensul SGR, însă pentru această categorie există câteva reguli specifice.
În această categorie intră, de exemplu, restaurantele, barurile, cafenelele, hotelurile și alte unități din industria ospitalității și a serviciilor alimentare. RetuRO precizează că restaurantele intră în categoria HoReCa inclusiv atunci când preparatele sunt livrate la domiciliu.
Principala particularitate este legată de locul în care este consumată băutura.
Pentru produsele în ambalaje SGR consumate în interiorul unității HoReCa, operatorul nu percepe garanția de la client. În schimb, ambalajele rezultate în urma consumului trebuie colectate de unitatea HoReCa și ulterior predate către RetuRO.
În cazul în care produsul este destinat consumului în afara unității – de exemplu, o băutură cumpărată pentru a fi luată la pachet sau livrată – HoReCa percepe garanția de 0,50 RON de la consumator. Clientul poate returna ulterior ambalajul la un punct de returnare SGR.
HoReCa nu are obligația generală de a organiza un punct de returnare pentru ambalajele aduse de consumatori din exterior. Aceasta este una dintre diferențele importante față de comerciantul clasic. În schimb, ambalajele SGR provenite din consumul în propria unitate trebuie gestionate și predate în circuitul SGR.
Există și situații particulare. De exemplu, în cazul unor produse oferite în cadrul unor promoții sau incluse într-o ofertă, obligațiile de raportare pot exista chiar dacă produsul nu este evidențiat ca o vânzare separată. RetuRO menționează inclusiv situația băuturilor oferite în cadrul unor oferte sau a produselor din minibar incluse în prețul serviciului.
Prin urmare, pentru HoReCa este importantă analiza modului efectiv în care sunt puse la dispoziția clienților băuturile, nu doar existența unei activități de alimentație publică.
Producător, comerciant sau HoReCa – principalele diferențe
Deși toate cele trei categorii intră în Sistemul de Garanție-Returnare, obligațiile lor nu sunt identice.
| Obligație | Producător / Importator | Comerciant | HoReCa |
|---|---|---|---|
| Înregistrarea în SGR | Da | Da | Da |
| Înregistrarea produselor/ambalajelor SGR | Da | Nu | Nu |
| Raportarea ambalajelor introduse pe piață | Da | Nu | Nu |
| Evidența produselor SGR comercializate | Da | Da | Da |
| Perceperea garanției de 0,50 lei | În circuitul către următorul operator | Da, la produsele comercializate către consumator | Doar pentru produsele consumate în afara unității |
| Organizarea punctului de returnare pentru consumatori | Nu | Da, cu excepțiile prevăzute de legislație, menționate anterior | Nu |
| Colectarea ambalajelor returnate de consumatori | Nu | Da | Nu pentru ambalajele aduse din exterior |
| Colectarea ambalajelor rezultate din consumul propriu | Nu | Nu se aplică în aceeași formă | Da |
| Raportarea către RetuRO a evidențelor comerciale/colectate | Raportare specifică producătorului | Da | Da, conform regulilor aplicabile HoReCa |
| Tarif de administrare către RetuRO | Da | Nu | Nu |
| Tarif de gestionare primit de la RetuRO | Nu | Da, pentru ambalajele eligibile colectate | Da, pentru ambalajele eligibile predate în cadrul sistemului |
Tabelul evidențiază diferența fundamentală dintre cele trei roluri: producătorul/importatorul este responsabil în principal pentru ambalajele pe care le introduce pe piață, comerciantul pentru comercializarea și returnarea ambalajelor către consumatori, iar HoReCa pentru gestionarea ambalajelor în funcție de locul în care are loc consumul.
Concluzie
Sistemul de Garanție-Returnare presupune obligații pe întregul circuit al unui produs, de la momentul în care este introdus pe piața națională și până la returnarea ambalajului.
Pentru producător și importator, punctul central îl reprezintă înregistrarea produselor, marcarea ambalajelor, raportarea cantităților introduse pe piață și gestionarea obligațiilor financiare către RetuRO.
Pentru comerciant, accentul se mută către încasarea și restituirea garanției, organizarea colectării și evidența ambalajelor SGR comercializate și returnate.
În cazul HoReCa, regulile sunt diferite în funcție de modul în care băutura este pusă la dispoziția clientului. Produsele consumate în unitate generează un circuit diferit față de cele luate la pachet sau livrate, iar obligația de a percepe garanția apare, în principal, pentru produsele consumate în afara structurii de vânzare.
În practică, delimitarea corectă a rolului companiei este primul pas pentru stabilirea obligațiilor SGR. O firmă care importă băuturi și ulterior le comercializează, de exemplu, poate avea responsabilități diferite în funcție de etapa din lanț în care intervine. De aceea, analiza trebuie făcută pornind de la fluxul real al produselor și al ambalajelor, nu doar de la denumirea activității sau de la codul CAEN.
Pentru companiile care desfășoară activități în mai multe puncte de lucru sau combină activități de import, distribuție, retail și HoReCa, evidența separată a produselor și a ambalajelor SGR devine cu atât mai importantă. O gestionare corectă a acestor informații ajută la evitarea diferențelor dintre cantitățile comercializate, garanțiile încasate, ambalajele colectate și datele raportate către RetuRO.
În final, SGR nu înseamnă aceeași obligație pentru toate companiile. Rolul pe care operatorul îl are în circuitul produsului determină responsabilitățile pe care le are față de sistem. Înțelegerea acestei diferențe este esențială pentru o raportare corectă și pentru gestionarea corespunzătoare a obligațiilor SGR.